Joi, 26 aprilie
Voluntarii responsabili de organizarea workshopului au fost: Cezar Cernei, Alina Secrieru, Carolina Secrieru si Daniel Nylin Nilsson.
Fiecare zi de joi in cadrul Centrului de Caritate pentru Refugiati este dedicata prezentarii culturii nationale, de obicei a tarilor de origine a reprezentantilor diferitor etnii, refugiati in Republica Moldova si care beneficiaza de sprijinul oferit de acest Centru. Dar, de aceasta data, voluntarii AVI au decis sa prezinte cultura si traditiile Moldovei.
Dupa ce voluntarilor AVI li s-a organizat un tur al centrului, in cadrul caruia au facut cunostinta cu munca de la centru si s-au informat despre situatia refugiatilor din Moldova in general, acestia au trecut la bucatarie, unde si-au propus sa pregateasca mamaliga, care avea sa fie servita ulterior la cina cu brinza si smantana. Si voluntarii de la centru si-au adus aportul, completind meniul din acea seara cu un sos din carne de pui.
In timp ce bucatele se pregateau, s-a realizat workshopul pentru cei 15 refugiati prezenti la intilnire.
Ambitia workshopului a fost de a genera o discutie despre valorile si societatea moldoveneasca prin intermediul unor afirmatii cum ar fi “Iubesc Moldova!” sau intrebari precum – “Iti este dor de casa? Ai vrea sa te intorci in tara ta sau sa iti creezi un viitor aici, in Moldova? Sunt refugiatii sprijiniti de societatea moldoveneasca? Se manifesta aici fenomenul rasismului, in ce dimensiuni?”. Un raspuns afirmativ presupunea pozitionarea intr-o parte a salii, iar unul negativ – in partea opusa. Rezumand raspunsurile refugiatilor de la centru participanti la workshop, putem concluziona faptul ca acestia nu au prea multe contacte cu populatia locala, si deci, nu au prea multe posibilitati de a socializa. Totusi, ei si-ar dori sa aiba sansa de a face studii si de a avea un loc de munca care sa le permita sa-si castige existenta pe perioada sederii lor in Moldova. Chiar daca in societatea noastra nivelul rasismului si al xenofobiei nu este unul ingrijorator si cu toate ca moldovenii sunt o natiune destul de toleranta si pasnica, refugiatii ar fi fericiti sa se intoarca intr-o zi acasa, caci dupa cum se spune – „Nicaieri nu e mai bine ca ACASA!”.
Miscarea in camera nu a fost atit de mare pe cit ne-am fi asteptat, dar discutiile au fost dinamice si scopul worcshopului a fost deci realizat.
Seara a finisat cu o cina colectiva si discutii lejere despre viata in Moldova, sau la general.
Concluzie: Ambitia workshopului a fost atinsa si noi contacte au fost stabilite. Voluntarii AVI au invatat multe, si, speram, de asemenea, si participantii la workshop.